Din atâtea drumuri care,
Par să fie de folos,
Numai drumul pocăinţei
Este Calea lui Hristos.

Pe cărările vieții
Alergăm cu-atâta zel;
Însă numai calea-ngustă
Este calea către cer.

Din atâtea drumuri care
Ne îmbie la răscruci,
Numai una-i calea dreaptă,
Sub lumina sfintei cruci.

Din atâtea drumuri late
Ce pogoară în abis,
Numai o potecă strâmtă
Duce-n sus, la Paradis.

Greu e drumul cu necazuri,
Care suflă peste noi;
Cu dispreţ şi defăimare,
Cu prigoane și nevoi...

Dar la capătul potecii
De urcuş anevoios,
E Palatul fericirii,
Şi în prag, Isus Hristos!