Când am ostenit pe cale,
Şi genunchii mi-au slăbit,
Iar dușmanul dă târcoale,
Să mă-nghită hămesit...
Doamne-ntinde-Ţi mâna bună
Şi apucă mâna mea,
Căci din valuri şi furtună,
Numai Tu mă poţi scăpa!

Când la pat, în suferinţă,
Toate oasele mă dor,
Tu păstrează-mă-n credinţă,
Vino, Doamne-n ajutor!
De mândrii şi de păcate,
Şi de îndoiala rea,
De săgeţile-nfocate,
Numai Tu mă poţi scăpa!

Când ispita ca un cleşte
Trage haina mea de in,
Doamne mare, mă păzeşte;
Să nu merg dup-un străin.
Când un vânt de neiertare,
Îmi loveşte inima,
Din pericolul cel mare,
Numai Tu mă poţi scăpa!