Toamna gălbuie
Alexandrina Tulics, album Destine

Toamna mea cu ochi gălbui
și cu doina de pe grui,
cum să spun
și să cânt, cui?
Că și toamna-n țara mea,
plânge ca o turturea,
că i-au rupt și-al doilea braț,
răsucind-o ca-ntr-un laț,
ce-mi dă plâns și-mi dă necaz…
Răstignită-i țara mea,
de hapsânii ei vecini,
ce credeam că-s oameni buni…
o strivesc cu legi de-afară,
îi pun obezi ce te-nfioară;
plâng de foame pruncii mici,
își fac cruci, bieții bunici…
unii,
cântă, joacă în beție,
în ceardaș tovărășie,
duc români în pribegie …
aseară, un pumn în geam
bătea tare-n geamantan:
- Pregătiți-vă de oaste,
popor român cu junghi în coaste!
Toamna mea cu ochi gălbui,
m-aș plânge dar nu am cui…
mă jelesc din depărtare,
cu suflet, dincol’ de soare…