Suferințele urmasilor
Alexandrina Tulics album Destine

Trec cirduri de ciori peste case,
peste ale celor bogati, cu case frumoase
dar și peste cele mici, batute de vint
cele care n-au avut curajul
să se despartă
de ce le este sfint: pamintul.
se vaită păsările de ce văd;
de ce a fost, a pierit sau a plecat,
și se tânguie ca un geamăt- n iernat:
de tot ce am avut, de ce a pierit și plecat…
norii se- ngramadesc, se răzbună,
acoperind păsările negre
ce- n geamăt strigă, rupindu- se de cununa,
cind se risipesc și se adună:
-urmașii, urmașii, urmașii?
pe unde- și vor petrece viețile,
pe unde-i vor duce pașii?
cine vor fi?
cum se vor chema,
cind se vor văita…?
săracii moștenitori:
fără case, doine, pe răzor cu flori…
vor plinge, un cint,
cu lanțuri legați de pămînt:
-noi,
nu vom pleca
din viața rea,
chiar de va fi greu
nu vom fi noi lasii,
care- am strimbat pașii,
pe care ne vom cinta,
viata cea mai grea,
aratati fiind, ca: sinucigasii…sinucigasii!