De ce te temi ades, copile
Când vânturi grele, negre bat
Nu vezi tu oare că prin Mine
Răzbate-vom muntele-nalt?

De ce nu vezi că-n zorii zilei
Eu te deștept cu al Meu glas?
Că Eu sunt Dumnezeul milei
Și sunt cu Tine-n orice ceas.

Eu văd ce gânduri te apasă
Și intră-adânc în mintea ta
Văd și că cel rău nu te lasă,
Și-ar vrea să-ți fure liniștea.

Dar tu, copile, vezi tu oare
Dincol´ de ochii tăi lumesti?
Vezi printre lacrimile-amare
Privești spre zările cerești?

Ridică-ți ochii și te uită
Spre Cel ce-a întocmit vederea,
Privește, pentru tine luptă,
Sa ai tu pacea și-nfierea.

De ce nu vezi că te-am purtat
Și încă vreau să te mai port?
Să știi că nu m-am depărtat
Sunt tot acolo, sunt pe front.

Vreau să ai pace, pace sfantă
De ce te tot gandesti la rău?
Copil cu inima plapandă
Nu Mă cunoști? Sunt Tatăl tău.

Privește in Cuvântul Meu
Și lasă șoapta grea a lumii
Să știi de-acum, sunt Dumnezeu
Iar tu prin Min´ vei birui.