Ridicaţi-vă privirea către ceruri, înspre zare,
Şi-ntrebaţi-vă: Sunt oare, toate-acestea la-ntâmplare?
Cine a făcut să zboare, în imense galaxii,
În orbite sclipitoare, stele mii, şi mii de mii?

Cine-a dat impulsu-acela sus pe bolta înstelată
De-au pornit într-o mişcare, astrele ca o armată?
Cine cheamă-n ceasul serii, la apel de regiment,
Tot şiragul de luceferi, care Îi răspund, „Prezent”?

Cine-a hotărât măsura rotocolului de tină?
Cine poruncește zilnic dimineţii să mai vină?
Cine-a strâns oceanu-n palme, şi i-a hotărât zăgaz,
Între maluri să-şi oprească vijelia din talaz?

Cine a legat cu noduri Orionul, Ursa mare,
Nebuloasele Pleiade, şi pulsarii-n depărtare?
Cine-a inventat zăpada, şi-a închis-o în cămări?
Cine-a împărţit lumina, alungind-o peste mări?

Cine-aduce-n zori pe iarbă picăturile de rouă,
Şi trezeşte-n glodul negru un fior viaţă nouă?
Cine-mbracă primăvara tot pământul într-un vis,
De parfum şi flori şi soare, şi culori de nedescris?

Chiar nu știți slăvitu-I Nume? El Se cheamă Creatorul,
Domnul slavei, Domnul vieţii, Dumnezeu Stăpânitorul!
Ridicaţi-vă privirea: Cine ţine sceptrul sus?
E Mântuitorul nostru, Dumnezeu! Hristos! Isus!