În viață multe vânturi aspre
Vor face grea a ta cărare;
Creştine, nu te da în lături;
A merge drept e lucru mare.

Când lumea-ţi va deschide drumuri,
Să fii şi tu un oarecare,
Creştine, stai în umilință;
A fi smerit e lucru mare.

De ţi s-ar da să-ţi schimbi credinţa
Cu ranguri, lucruri sclipitoare,
Creştine, cumpănește bine;
A cumpăni e lucru mare.

Deși în lume tot se schimbă,
Mereu e totu-n transformare,
Creștine! ... Nu-ţi schimba credinţa:
A sta pe Stâncă-i lucru mare.

La conferinţe de credinţe,
Se laudă care mai de care;
Creştine, tu alege una:
A şti s-alegi e lucru mare.

Când te-or picta răuvoitorii
Cu-al lor venin şi limbi murdare,
Te fă că n-auzi, dar te roagă:
A te ruga e lucru mare.

Când oamenii din jur te-admiră
Că ştiinţa ţi-e fără hotare,
Învață omule, învaţă!
A învăţa e lucru mare.

Când unii vor lua minciuna
Ca martoră în strâmtorare,
Creștine, spune adevărul!
Căci adevăru-i sfânt şi mare!

Când vezi pe-un om greşind în viață,
Căderi şi grea alunecare,
Nu fi nepăsător! Salvează-l,
Samaritean cu suflet mare.

Cu ne-nţelepţii stai de vorbă,
Cu ei să ai mereu răbdare,
Creştinul nu se oboseşte,
A ști răbda e lucru mare.

La-mbrăcăminte fii ca sfinţii,
Cu-mpodobiri interioare,
Şi nu te-asemăna cu lumea...
Și cum te-mbraci e lucru mare!

Când te-or huli duşmani de moarte
Și îţi vor face zile-amare,
Creştine, iartă-i și te roagă,
A te ruga e lucru mare.

Curat să fii până la moarte
În suflet, trup și cugetare.
Aşa au fost biruitorii;
A birui e lucru mare.

Ispite când ţi-or scoate-n cale
Perfizi şi oameni de nimic,
Cu curse-ntinse şi cu laţuri,
A fi-nţelept nu-i lucru mic.

Când Domnu-ţi pune la gât jugul
Și te apasă Crucea tare,
Tu umple-ţi gura cu ţărână,
A şti să taci e lucru mare.

Dar nu tăcea când ticăloșii
Calc-adevărul în picioare...
De eşti creştin, vorbeşte-atuncea,
A fi-n Hristos e lucru mare!