Coboară-n cete tăcutul popor,
Se-ntoarce trist în cetate...
Pe Golgota, trei cruci! Trei oameni mor,
Şi gloata-i cuprinsă-n sinistrul fior,
Fiorul groaznic de moarte.

De ce vă bateţi cu pumnii, în piept?
De ce-aveţi feţele triste?
A fost printre voi un mare profet,
Isus, Milostivul din Nazaret,
Şi-aţi vrut să nu mai existe!

Şi-acum... priviţi îngroziţi înapoi.
Isus pe Golgota moare,
Mai are puţin, respiră greoi...
Aţi vrut blestemul să cadă pe voi,
Şi-acum blestemu-i prea mare? !

Sau vrut-aţi din cer s-apară un semn,
Aţi vrut să vină Ilie.
Nu! Semne-aţi avut! Acuma pe lemn
Se stinge Omul - din toţi cel mai demn.
Priviţi-L, n-aveţi tărie?

Atâtea zile cu voi a trăit
Simţind a voastră durere,
Bolnavi, orbi, leproşi, oricine-a venit,
Primea vindecare. Omul trudit
Găsea la El mângăiere.

Iar voi ca răsplată, plini de venin,
I-aţi pus pe cap o coroană.
Şi aur n-aveţi, o faceţi din spini,
Căci aurul vostru stă-n mărăcini,
Şi mila voastră în rană.

I-aţi dat şi un sceptru din ce-aveaţi mai bun,
I-aţi pus o trestie-n mână,
Şi-apoi L-aţi bătut... Spectacol nebun!
Priveşte tot universul străbun
Cum ura-n voi e stăpână.

Şi-acum vă întoarceţi. Pe cruce-atârnat
Lăsaţi pe Isus în urmă.
Dar parcă groaza pe voi s-a fixat,
Privirea parcă vi s-a tulburat,
Şi vorba-n gât vi se curmă...

De ce vă bateţi cu pumnii în piept?
De ce-aveţi feţele triste?
A fost printre voi un mare profet,
Isus, Milostivul din Nazaret,
Şi-aţi vrut să nu mai existe!