Vino la apa vieții!
Ioan 4:10-15
„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie. “
„Doamne“, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?
Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui? “
Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete.
Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața vecinică. “
„Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, și să nu mai vin până aici să scot. “
Prieten drag, ascultă glasul Celui ce astăzi îți spune: „Eu sunt Prințul Păcii”.
Eu domnesc și stăpânesc peste cer și pământ; de aceea orice stres și orice tulburare este nimicită atunci când Mă chemi în ajutor.
Eu țin toate lucrurile laolaltă într-o armonie perfectă; atunci când te pleci înaintea Mea și Îmi predai totul: duh, suflet și trup, pacea Mea îți umple inima și mintea ți se odihnește deplin.
Uneori mintea ta este ocupată cu tot felul de „mărunțișuri”, dar știu că inima ta tânjește de dor după Mine. Nu te neliniști, preaiubitule; încredințează-ți soarta în mâna Mea și Eu îți voi purta de grijă.
Eu răspund întotdeauna inimilor care se apropie cu credință de Mine.
Glorifică prezența Mea în viața ta, înălțându-Mă mai sus decât preocupările care îți ocupă mintea și îți frământă sufletul.
Ești suficient de puternic să alegi calea către Mine. Adu-Mi jertfa laudei din toată inima ta și lasă toate grijile și poverile tale pe altarul rugăciunii.
Dă-Mi-le Mie pe toate și lasă-te în grija Mea!
Eu sunt Apa vie! Izvorul vieții veșnice! „Și oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața vecinică. “
Luptă cu firea, constrânge toate îngrijorările să se plece în fața măreției Mele.
Rostește numele Meu în orice împrejurare.
Cântă imnurile tale de dragoste; scufundă-te adânc în liniștea păcii Mele, găsește-ți liniștea sufletului lângă Mine, Izvorul apelor vii.
Lasă orice îngrijorare în mâinile Mele. Numește-o pe fiecare în parte și lasă-le pe toate la picioarele Mele, apoi ai încredere că Eu Mă voi îngriji de tine.
Lasă-Mă să fiu Eu singura ta preocupare, singurul „gând” care să te conducă la Izvorul vieții.
Parafrazând cuvintele mântuitorului din Evanghelia după Ioan 14:27, putem citi așa: „Las cu voi darul păcii Mele. Nu felul de pace fragilă oferită de lume, ci pacea Mea perfectă, durabilă, veșnică. Nu cedați fricii și nici nu fiți tulburați în inimile voastre, ci în schimb, fiți plini de credință și curaj!” „Veți birui!”
Prieteni dragi, nu vă mai adăpați din izvoare amare, nu mai beți ape tulburi și nu vă mai hrăniți cu iluzii și simboluri.
Îmi aduc aminte că în decada 1980-90 nu se găsea cafea naturală pe piață și cumpăram, când găseam, năut prăjit care era ambalat în plicuri de 100 de grame și ne bucuram foarte mult că bem „cafea”.
De fapt năutul simboliza cafeaua naturală, dar noi ne bucuram că o găsim în forma aceasta.
Același lucru este și atunci când creștinii se adapă din alte „izvoare” și nu din „Apa vie”, sau mănâncă și beau la Cina Domnului „simboluri”…
Adevărata hrană care satură sufletul este trupul Domnului Isus și sângele Lui este adevărata băutură. Cine se hrănește și bea din acest Izvor curat, are viața (Ioan 6:54-55). Ultima sărbătoare a anului, foarte importantă pentru poporul Iudeu, era Sărbătoarea Corturilor, sărbătoare la care erau obligați, prin legea lui Dumnezeu, să participe toți bărbații lui Israel.
Sărbătoarea aceasta dura timp de șapte zile; începea cu o zi de odihnă (Sabat) și se încheia în ziua a opta cu o ceremonie sfântă în care poporul aducea înaintea Domnului jertfe… Levitic 23:33-36.
Domnul Isus a venit la această sărbătoare, fără vâlvă, pe la jumătatea săptămânii, iar în ultima zi, când Marele Preot turna apa care simboliza țâșnirea ei din stâncă, Domnul Isus S-a ridicat în picioare și a strigat cu glas tare: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea…”
„Apa pe care Moise le-a dat-o părinților voștri în pustie, astâmpăra setea trupului pentru o vreme, și apoi iarăși însetau. Dar apa pe care Eu v-o dau este în așa fel ca, dacă cineva o bea, să nu mai înseteze.”
Conform cu Mișna în cele șapte zile de Sucot (sărbătoarea Corturilor), se aducea la Templu o ofrandă de apă (numită „eliberarea apei din stâncă”).
Într-o ceremonie numită Nisuh haMaim, Marele Preot conducea procesiunea la fântâna Siloamului, unde umplea un ulcior cu apă și se întorcea în curtea Templului. Când Marele Preot turna apa aceasta din ulcior, mulțimea presăra buchetul de finic și cânta spre slava lui Dumnezeu.
În textul de mai sus, Domul Isus, ca Mare Preot și Împărat în veci, invită pe oricine vrea să-și astâmpere setea sufletului, să bea din Apa Vie pe care numai El o poate oferi.
Isus i-a răspuns femeii de la fântâna lui Iacov: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața vecinică. “
Când „prinzi” gustul acestei ape vii care „țâșnește” din „Stânca de veacuri”, vrei să bei mereu pentru că în inima ta se formează un „râu” care țâșnește, „udându-i” pe cei de lângă tine cu: pacea ta, cu bucuria, cu nădejdea, credința, bunătatea, dragostea de Dumnezeu, atrăgându-i la acest „Izvor” sfânt.
Astfel îți faci „lucrarea” înaintea Domnului și El îți va răsplăti!