Psalmul 52

De ce te tot fălești cu răutatea
Ce-o ai asupritorule, întruna?
Căci Domnul este bun și bunătatea
Ce-o are El, va ține totdeauna

Cu limba ta nimica nu poți spune
Doar răutatea ce o născocești
E ca un bici ce-i ascuțit anume
Să facă numai rău. . viclean ce ești!

Iubești degrabă răul și minciuna
Dar nu ce-i bine și-adevăr ceresc
Cu limba ta înșelătoare-ntruna
Iubești doar vorbele ce nimicesc

Dar Dumnezeu de-aceea te va prinde
Și te va doborâ pentru vecii
Din cortul tău cel drag te va desprinde
Din rădăcini, din lumea celor vii

Iar cei fără prihană-n orice vreme
Atunci când lucru-acesta-l vor vedea
Chiar și mai mult de Domnul se vor teme
Și râde-vor de ei zicând așa:

” O, iată omul ce nu lua vreodată
Pe Dumnezeu ocrotitor în toate
Ci-n bogății-și punea nădejdea toată
Și chiar se bizuia pe răutate. .”

Dar eu, în Casa Domnului slăvită
Sunt ca măslinul când e înverzit
Mă-ncred în bunătatea-I oferită
Orice-ar veni de-acum, fără sfârșit

Te voi lăuda cu tot ce am în mine
Întotdeauna, Doamne minunat
Fiincă-atunci când am strigat la Tine
Mi-ai auzit strigarea și-Ai lucrat

De față cu copiii Tăi anume
Când voi avea nevoie de-ajutor
Nădăjdui-voi doar în al Tău Nume
Căci totdeauna-i binevoitor

10/19/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona