E aglomerat, prea aglomerat și prea plină lumea de oameni,
O densitate extrema, pretutindeni in orice colt de uscat…
E o forfotă in fiecare frântură temporală din semeni
Și ritmul supraviețuirii e intens, zgomotos, sacadat
E prea plină lumea de oameni …


Furnicar peste furnicar sunt mușuroaie orașele toate. .
Poartă bieții muritori poverile in spate spre nicăieri. .
Alergare, nădușeală și silnicie prin veșnica, , darea din coate”…
Ciocniri, scântei, lupta cea crudă, ce no poți feri. .
Furnicare sunt in lume orașele toate …

Păcatul a devenit o stare de fapt care nu deranjează deloc. .
Adevărul o relativitate ce o întocmești. . doar de-ți convine. .
iubirea de sine ne dă virtuțile unui abil ventriloc. .
Și slăbiciunea de a deveni omul ce adesea parvine. .
Că pacatul nu deranjează deloc…

Privesc oameni departe spre zile ce nu le apucă. .
Traind ca și cum vesnicia e garantată pe rotund de pământ
Când le e traiul mai dulce, pe nepregătite le vine timpul de ducă. .
Memoria le mai pâlpâie doar câteva clipe in flori de mormânt. .
Privind spre zile ce nu le apucă….

Dumnezeul drept de pe balustrada de norii privește tăcut …
Istoria îL ignoră generație după generație la fel. .
Deși a iubit omul constant, ca in dragoste asa ia plăcut. .
Jertfindu-se pentru el pe altarul împăcării din postura de miel…
Da! Dumnezeu de pe norii privește tăcut. .

Harul ca o mahramă de roua inca mai îmbie la învieri din rutină. .
Dar lumea umbla cu ochii in pulberi de țărănă topită. .
Sub firmele pompoase inși cu frunte de aur și picioare de tină. .
Cad in capcana de sine cu viclenie întocmită
Harul mai îmbie la învieri din rutină

Prezența Lui Dumnezeu e o ștampilă ce o vezi peste tot. .
Dacă lași credința sa îți pătrundă după cortina de pleaoape. .
Și harul Lui continuu curge lin si pur ca un șipot. .
Celor care îl ating cum degetul se udă in luciu de ape. .
Prezenta Lui Dumnezeu o vezi peste tot. .

E plină lumea, de oameni de Dumnezeu și totuși rar se întâlnesc. .
Atențiile lor sunt atât de diferite precum cerul de fărâma de glie. .
Oameni trudind cu greu pina in zorii averile continuu își cresc. .
Dumnezeu sa umble cerșind pe la porți încuiate pare sa știe
Oameni cu Dumnezeu lor rar se întâlnesc…

Va da pe dinafara ca un pahar revărsat aceasta stare de lume. .
Un omul înlănțuit cu robii va turna peste marginea ei inca un păcat …
Iar Dumnezeu pribegit in umblarea cu iertari dintr-o data va spune. .
Rabdarea căutării de oameni in acest ceas cu regret sa-ncheiat. .
Va da pe dinafara starea aceasta de lume …

E plină lumea de oameni, printre ei sunt si eu ești și tu ce citești. .
Simtim ca ne sufocam in părerile și valorile unei țărâni veninos-abrazive. .
Lărgământul, numai in petec din cerul tăcut mai găsești. .
Sa ma pierd in Dumnezeu pribeag am un infinit de motive. .
E plină lumea de oameni, acum când citesti! !