Cel Sfânt și-adevărat, ce ține cheia,
Ce-nchide și deschide-n veșnicii,
Îți știe inima și duhul tău și vrerea,
Și-a pus o ușă-n fața ta, să știi.

Ai fost smerit și nu ți-ai stins credința,
Ai dus Cuvântul Meu prin vânt și ploi;
Și-n neputință ți-ai păstrat ființa,
Sub mâna Mea, de veghe până-n zori.

Iar cei ce-ți stau vrăjmași în necredință,
Vor ști că Eu te-am pus sub harul Meu;
Că te-am iubit cu sfântă suferință,
Și te păzesc în ceasul cel mai greu.

Păstrează dar cununa ce ți-e dată,
Căci vine Ceasul Domnului curând;
Rămâi sub har, cu inima curată,
Să te găsesc cu sufletul arzând.

În templul Meu vei fi un stâlp cu Nume,
Pe care-l poartă însuși Dumnezeu;
Te vei chema cetate de renume
În cerul nou, în veșnic jubileu.

Dany Căpătan