De rămâi pe totdeauna
Pe cărarea cea curată
Și dragostea în tine arde,
Fericirea ta nu scade,
Nici nu piere niciodată,
Ci se-nalță pe-altă treaptă.

Numai când pierzi curăția
Și te-abați din calea bună,
Pierzi și fericirea vieții
Cu elanul tinereții.
Ele umblă împreună
Să-ți împletească cunună.

Fericirea-i idealul
După care-aleargă toți.
Dar tu, dragul meu, te luptă
Și pe calea cea abruptă!
Binele să-l faci cât poți,
Chiar de va trebui să-noți.

Căci, căutând să-i faci pe alții
Fericiți și mângâiați,
Fericirea ta găsești
Când pe-a altora-mplinești,
Când pe-a altora o cauți
Și pentru asta tu te zbați.

Fericirea-i starea dulce
După care toți tânjesc.
Dar pe cale, mulți în viață
Nu o văd nici ca prin ceață,
Niciodată n-o găsesc
Și până mor și-o tot doresc.

Căci ea este în Hristos
Și numai cel ce L-a aflat
Îi slujește credincios,
E liniștit și bucuros.
Pentru tot ce El i-a dat,
E fericit cu-adevărat.
Amin.
(Joi, 3 decembrie 2020)