Ce sunt eu Doamne fără Tine,
Mă cercetezi din temelii,
Ce-aș fi fără a Ta iubire,
În greul vieții din pustii.

Ce-ar fi a mea făptură oare,
Fără să știu ce-i mila Ta,
S-ar pierde-n răcnetul durerii,
De nu ai fi de partea mea.

Ce-aș fi în noaptea ce așteaptă,
Să nu privesc spre infinit,
E tulburată, mânioasă,
În ea sunt eu de neclintit.

Mă întărește răsăritul,
Vestit ce-i de venirea Ta,
Fără de Tine cum Isuse,
Să-i văd lumina aș putea.

Ce-aș fi Isus în încercarea,
Cu rădăcinile adânci,
Mi-ar unelti sfârșitul vieții,
Prin rătăcirea dintre stânci.

Acolo unde e pierzare,
Mirosul ei ce-i putrezit,
M-ar îmbrăca în haina morții,
De har de n-aș fi ocrotit.

Ce-aș fi sub arșița cea aspră,
Cu țelul ei de-a mă vedea,
Târându-mi sufletul prin groapă,
De n-ar fi îndurarea Ta.

Ce-aș fi în ceasul neputinței,
De n-ai veni în ajutor,
De nu mi-ai sta mereu în față,
De n-ai fi Tu al meu izvor.

Ce-aș fi Isus fără de crucea,
Ce m-alipește doar de cer,
Aș fi pierdut pe calea morții,
E calea celor care pier.

Fără de Tine-aș fi o umbră,
Aș fi de vânt mereu purtat,
Fără de viața ce mă duce,
În locul cel mai minunat.

Fără de Tine sunt țărână,
Un gust amar plin de suspin,
Aș fi din lumea cea păgână,
Fără de loc în loc divin.

Numai cu Tine sunt urmașul
Acelor veșnice de sus
Numai cu Tine am și viața,
Căci Tu ești viața scump Isus.
Amin