Aș vrea să zbor mai sus de stele,
Să uit de tot ce-am suferit,
Aș vrea să-l întâlnesc în grabă,
Pe Cel ce mi-a făgăduit,
Odihna-n pace și iubire,
În locul fără de apus
În primăvara fără capăt
Acolo unde lacrimi nu-s

Aș vrea să zbor mai sus de munții,
Ce se înalță-n fața mea,
Acolo nu va fi nici greul,
Ce vrea puterea să îmi ia,
Acolo nu va fi nici ploaia,
Ce mă scufund-adeseori,
În întristarea ce-i adusă,
Asupra mea de-ntinșii nori.

Aș vrea să zbor mai sus de vremea,
Ce mă desparte de sfârșit,
Să-nceapă marea sărbătoare,
Să-mi fie sufletu-mplinit,
Neliniștea-mi frământă dorul,
Să ard mai mult oriunde-aș fi,
Îmi umple inima de viață,
Să pot pământul a păși.

Aș vrea să trec de neputința,
Ce se așterne-adeseori,
Să nu alerg spre bogăția,
Ascunsă de întinșii nori,
Învinși ei sunt de măreția,
Ce-o are numai Dumnezeu,
Să îi străpungă într-o clipă,
Doar pentru El nu este greu.

Aș vrea să zbor mai sus de noapte,
Să văd lumina cea de sus,
Prezentă-n alergarea vieții,
Să fie ea aș vrea nespus,
Aș fi pe mijlocul de cale,
Spre tot ce-mi este azi un vis,
Care își are împlinirea,
În Țara sfântă... Paradis.
Amin