Stați mereu pe turn de veghe,
Să vă vadă Dumnezeu,
Treji în straja dimineții,
Nu vă plângeți de e greu,
Chiar de suferiți adesea,
Nedreptatea pe pământ,
Fiți ca Habacuc odată,
Ridicați-vă veghind.

Chiar de-i tulbure azi vremea,
Ridicați-vă și stați,
Vegheatori în orice vreme,
În veghere să luptați,
Chiar de marea se ridică,
Chiar furtuna de-ar striga,
Stați pe stâncă în picioare,
Ridicați-vă pe ea.

Este vremea cea din urmă,
Voi în ea nu ațipiți,
Dacă cerul nu răspunde,
Stați sub el voi adormiți,
Ridicați-vă în slujbă,
Dar și-n foc de rugăciuni,
Doar strajerii pot să vadă,
Biruințe și minuni.

Cel ce-i rău stă azi la pândă,
Dă târcoale el mereu,
Pe acel ce stă departe-n,
Viața sa de Dumnezeu,
Însă azi un glas vă spune,
Ridicați-vă... văgheați,
Nu clipiți, fiți treji și-n toate,
Voi mereu... doar să vegheați.

Să strigați cu bucurie,
Tot ce v-a încredințat,
Țineți sus cuvântul vieții,
Adevărul cel curat,
Nu lărgiții cărarea sfântă,
În iubire să lărgiți,
Inimile-n straja zilei,
La sfârșit... să nu muriți.

Să vegheați în jurul gurii,
Să aveți un grai frumos,
Căpătați doar în veghere,
Chipul Mirelui Hristos,
Să vegheați și la trăirea,
Ce-o aveți voi pe pământ,
Pe deplin ea să vă fie,
Numai dup-al Său cuvânt.

Stați de veghe căci aproape,
Este vremea de sfârșit,
Pregătiți-vă căci vine,
Cel ce-odat-a biruit,
Moartea sus pe crucea care,
Pe nedrept El o ducea,
Gata fiți de-ntâmpinare,
Pregătiți-vă de ea.

Căci răpirea... va fi una,
Doar odată ea va fi,
Pentru cel ce stă de veghe,
Pentru el va reveni,
Stați de strajă... vine Domnul,
Nu-ațipiți... mai e puțin,
El va înălța străjerii,
Spre un loc măreț... divin.
Amin