Adu-Ți aminte Doamne,
De-al nostru legământ,
Mai lasă cercetare,
Prin Duhul Tău cel sfânt.

Mai lasă izbăvire,
Poporu-i prigonit,
De pe-al Tău tron mai strigă,
Să fie izbăvit.

Adu-Ți și azi aminte,
De râvna cea dintâi,
În mijlocul ce-l are,
Doar Tu mereu rămâi.

Sa fie el poporul,
Spre Tine îndreptat,
Sa nu rămână Doamne,
Aici... un rușinat.

Și fă-l să se întoarcă,
Să ardă cum ardea,
În dragostea fierbinte,
Ce-odată îți purta.

Căci doar iubind pe cale,
El poate propăși,
Întinde-ți mâna Doamne,
Nu vrea a rătăci.

Adu-Ți si-acum aminte,
De-un cântec de-nceput,
Dă-i o cântare nouă,
Ca să-i devii Tu scut.

Căci iată-o deznădejde,
În jur azi la cuprins,
Sa fie el poporul,
De lupta grea învins.

Adu-Ți de el aminte,
Tu Doamne nu-l uita,
Îmbracă-l cu putere,
Căci toată e a Ta.

Ridică-i și privirea,
În fața lui să fii,
Doar Tu... pe-oriunde-ar trece,
În drum spre veșnicii.
Amin