Un nor din minte, Tu mi-l ştergi!

Un nor din minte, Tu mi-l ştergi
Cu drag, O, Doamne Sfinte!
Cu mine-alături, simt că mergi,
Ca-n Timpul dinainte,

Și nu mă laşi Visul să-mi pierd
Prin Lumea zbuciumată!
Iar eu, aş vrea să Te dezmierd
Cu-un Vers, măcar odată,

Scriindu-Ți un Poem de Dor,
Și-o Ȋnchinare Vie!
Aprind în Sfeşnic, un Izvor
De grea Melancolie,

Când mă gândesc la Viitor
Prin Raiul de Iubire!
Te rog, deci. Doamne-Ȋndurător:
“-Dă-mi Har şi Mântuire!”