Nu-ntreba pe nime-n viață
Pe unde-a fost, de-i rău ori bine,
Ci te uită totdeauna
Dacă-a câștigat cununa,
Ce-a-nvățat de unde vine
Și-ai să știi de-i rău ori bine.

Sunt atâtea lucruri care
Le uiți când ești sănătos.
Și acestea cred că-s cele
Cel mai mult lipsă de ele,
Și-s mai de preț și de folos
Spre mărirea lui Hristos.

Lumânările fac pete,
Lămpile ades' fac fum,
Dar lumina cea cerească
Poate să ne folosească.
N-are nici miros, nici scrum.
E cea mai bună orișicum.

Tot așa-i și-nțelepciunea:
Cea de sus și cea de jos.
Numai ceea ce-i din ceruri
O să-ți dea sfinte îndemnuri
Spre ce-i curat și e frumos
Și-i spre slava lui Hristos.

Sunt mulți oameni ce-au în lume
Cinste sau înțelepciune
Atât de multă ca o rouă.
Și puțini, pe amândouă
Pot frumos să le-mpreune
În rodiri de fapte bune.

De aceea, dintre oameni,
Cei mai rari și prețuiți,
Oameni cu un sfânt renume
Sunt acei ce pot fi-n lume
Și-nțelepți, dar și cinstiți,
Curajoși, dar și smeriți.
Amin.
(Vineri, 23 octombrie 2020)