Sa fiu ca un copil, o Doamne,
În multe lucruri mi-aș dori...
Smerit să cresc în ascultare
Și voia Ta a-nfăptui!

Ca un copil s-alerg la Tata
Mereu, în fiecare zi!
Să mă arunc în a Lui brațe
Și totul Lui a-I povesti.

Căci multe întrebări părinte
Precum copii noi avem,
Și multe lucruri  nu-nțelegem
Dar Ție tot vrem să-Ți spunem!

Sa merg sa-i spun întâi lui Tata
Când prin probleme eu pășesc.
Doar El îmi va da rezolvare
Căci El e Tatăl meu ceresc!

Să iert așa cum copilașii,
Cu dragoste se-ngăduiesc.
Și uită repede problema
Nu veșnic se împotrivesc.

Plângând să merg plin de sfială
Când știu că iarăși am greșit... .
Îngenunchiat să-mi cer iertare
O Doamne, am păcătuit!

Să simt atunci acea căldură,
De tată bun și iertător.
Căci El cu dragoste primește
Pe orice fiu risipitor!

Ca un copil aș vrea  să-L laud,
Să spun la toți de Tatăl meu!
Căci El e mai presus de toate;
Da, Tatăl meu e Dumnezeu!

Ca un copil să nu am grijuri...
Să mă încred în El mereu!
Căci sigur va purta de grijă
De un copil, un fiu al Său...

Iar când la masa bucuriei,
Pe-ai săi copii îi va chema;
Să fiu și eu la sărbătoare,
Să fiu și eu la nunta Sa!