Pe drumul care urcă spre lumină,
Cu tânguiri și ochii plini de lacrimi
O toamnă blândă scaldă în rugină,
Atâtea neputinți și multe patimi.

Un clopot cântă ruga de iertare,
Iar frunza, răvășită se frământă
Preacuvioasa multă milă are
Și tânguirea lumii o ascultă!

Azi, mii de pelerini cu flori, petrec alaiul,
Cu trudă și cu jertfă, vor să deschidă raiul
I-așteaptă Cuvioasa cu blânda-i mângâiere
Primesc în schimb curaj și  mai multă putere.

Atâta ploaie-n lacrimi și clipa se înalță,
Privind la cer și sfinți, avem cu toți o șansă
Să trecem întăriți, prin vremi și prin nevoi,
Cu rugăciuni aprinse să ne sfințim și noi…

13.10. 2020


Camelia Cristea