Ferice de omul care,
In inima pe Domnul are,
Calea isi pastreaza
Si pe scaunul celor batjocoritori, nu se aseaza.

Omul chibzuit ia bine seama
Atunci cand are adanca rana,
De Domnul se alipeste
Si in credinta el creste.

El este ca un pom roditor
Sadit langa apa unui izvor,
Care-si da rodul la vremea lui
Aducand slava Domnului.

Insa cei nelegiuiti
De satan, sunt tintiti,
Capul nu vor putea tine sus
Cand va veni Isus.