S-au dus cocorii dincolo de zare,
Dar eu aici în toamna mea rămân,
Mai am de aromat cuvinte care
Se scriu cu pere ațipite-n fân.

S-au dus cocorii, Doamne, Tu știi unde,
Dar eu mă țin de toamnă ca de-un ghem
Din care smulg metafore rotunde
Să-Ți scriu cu-nflăcărare un poem.

S-au dus cocorii ignorând busole
Să-și poarte visul verii către sud,
Lăsându-mi în tomnatice corole
Lumină pentru versul încă crud.

S-au dus cocorii, desenănd cu zborul
Pe boltă semnul tristei despărțiri,
Dar toamna-mi pune, colorând decorul,
Potop de frunze-n versuri și-n priviri.

Rămâne-vor cocorii când cortina
Pe tot și toate, Doamne, vei lăsa,
Și-n vers purtând iubirea și lumina
Voi fi și eu cu... cei ce vor zbura!

Siegen, 12 octombrie 2025