Ai pus și tu mere de aur
În coșulețul de argint?
Câți faguri mari de miere,
Sau chiar și mici, ai împărțit?

Plecat-ai tu urechea
La a înțeleptului mustrare?
Ea o comoară îți poate aduce,
Cercei de aur și coliere!

Zidit-ai tu pe temelia
Cea Sfântă, Dreaptă și Adevărată?
Sau pe nisip îți puse-i casa
Și prăbușirea ei te înfioară?

Venit-ai la Isus să-i ceri
Cea mai de preț comoară?
Nici aur, pietre prețioase,
Nimic nu se compară...

O avuție si mai mare
Este înțelepciunea de El dată;
Ea îți va pune casa pe stâncă,
Nesurpată!

Așadar, nu mai amâna,
Vino de i-o cere îndată!