Tu unde te găsești?

Pe drumul care duce spre casă?
Spre locul acela unde te simți liniștit și în pace?
Există un loc unde zgomotul gândului tace?

Un drum spre inima cuiva
Care ține la tine,
Care nu te-ar trăda...

Tu unde te găsești?

Pe drumul care duce spre o școală — fie ea ipotetică —
Unde viața te învață, te vindecă,
Te ridică ca dintr-o boală?

Unde înveți niște lucruri grele de tot,
La fel ca tabla înmulțirii,
Pe care o știi pe de rost?

Înveți ce-i iubirea,
Cum se adună unul cu celălalt
Și cum se înmulțește ea și crește ca plopul înalt?

Și scăderea? — în iubirea de sine.
Și mai cu seamă aplicarea:
Virtuțile vieții să le știi,
Să le scrii pe tăblița inimii tale.

Există un drum care duce spre binecuvântare.

Tu unde te găsești?

Pe drumul înțeleptului care a înțeles frica de Domnul?
Și toate multele câte le știe le uită,
Le lasă pentru înțelepciunea cea prietenoasă...
Care pricepe ce-i rostul,
Ce-i omul și adevărata viață?

Există un drum care duce spre locul cel sfânt,
Acolo, după perdea,
În centrul acela din inima ta.
Acolo se face întâlnirea...

Sau în Sion,
Unde se adună credincioșii și fac rugăciuni,
Cu mulțumiri pentru tot felul de minuni.

Există un drum al credinței,
Al curajului și al biruinței.

Tu unde te găsești?

Există un drum al singurătății, al pustiului,
Unde apa e rară,
E cald și uscat,
Dar unde tu știi că nu ești abandonat.
Loc prielnic de întâlnire
Cu sursa ta de înțelepciune, de iubire,
Unde cel mai bine înveți să rabzi, să aștepți...

Tu unde te găsești?