Eu, Cel Dintâi, din urmă, viu în slavă,
Îți știu azi pasul, lacrima-n ascuns;
Cunosc și rugăciunea ce te-apasă
Și-ți scriu un nume-n carte, nepătruns.

Nu te-ngrozi de umbrele din vale,
Când lumea strigă împotriva ta;
Din focul tău răsare-un nouă cale,
Și-n noaptea grea lumina Mea va sta.

Vor curge valuri peste adunare,
Căci vor fi lanțuri, lipsuri, prigoniri;
Dar Eu veghez și fac din încercare
Un cânt de slavă peste veșnicii.

Fii credincios chiar dacă-i prețul viața,
Primește-ți crucea, nu ceda în drum;
Din moarte-ți voi zidi cu Mine viața,
Și-n ziua Mea te voi chema acum.

Căci cel ce biruie va fi-n lumină,
Nu va gusta pierzarea de apoi;
El va purta cununa Mea divină
Și va domni în veci de veci cu Noi.

Dany Căpătan