În veci de veci, Isuse, rămâi Iehove-Iire,
O Stâncă neclintită şi-un loc de izbăvire!
Aşa cum în vechime strămoşilor le-ai fost,
Eşti pentru noi Acelaşi, o Stâncă de-adăpost.

Când cerul e furtună, și negură, şi ceaţă,
Când nu ne mai rămâne nici o speranţă-n viaţă,
Ne linișteşti cu şoapta şi dulcele Tău grai,
Doar Tu rămâi Acelaşi, Iehova-El-Şadai!

Când mărăcini amare ne-au mai rămas ca hrană,
Şi-n arşița pustiei picioarele ni-s rană,
Tu ai şi-acolo, Doamne, izvoare pentru noi,
Şi ne întinzi o masă, Divinule El-Roi!

Când peste noi urgia prigoanei stă să cadă,
Din gura hămesită a leilor de pradă,
Când ne aşteaptă ura și biciul nemilos,
Tu ești Iehova-Şama, Emanuel, Hristos!

Când vin puhoi dușmanii cu izvodiri meschine,
Să-Ţi bată moştenirea, s-o facă de ruşine,
Tu eşti Biruitorul, Același, neschimbat,
În veci Iehova-Nisi, Drapelul fluturat!