Iartă- mă!
Alexandrina Tulics, album Destine

referințe-iertare

Iartă-mă,
că nu mi-am ținut întreagă promisiunea
făcută în odaia de sus,
unde se mărturisesc greșurile,
până când lacrimile spală
ultimele cuvinte ale mărturiei…
N-am ținut pasul pe calea promisă,
n-am păzit darurile luminii,
lăsându-le atinse
de multe ori, de pianele lumii.
Iartă-mă
că n-am băut din mustul cel nou
atingând poamele cu obrajii rumeni,
vorbe
care depărtează de pâinea nedospita.
Iartă-mă
că am inserat dimineți
ce se voiau zâmbet-lumină.
Iartă- mă,
că nu mi a fost foame,
când săracul înfometa,
nici sete, când copiii unora,
plângeau de dorul laptelui…
Iartă-mă,
că vizitez cerul fără invitație,
bazându-mă pe cuvântul Tău:
iertat.