1
În noapte, un înger mi-a adus
Din cer, Scrisoarea cruntă
Bătând în ușa mea de lemn
Cu aripa-i căruntă

Și i-am deschis, știind că "EL"
Din depărtări trimite
Îngeri iubiți, care trezesc
Biserici ațipite;

Avea ceva de-acol' de sus
O dragoste curată
Ce izvorâse din Isus
Umplând Cerimea toată!

I-am dat un scaun, să stea jos
El, îngerul din stele;
Un sol trimis chiar de Hristos
Vorbind inimii mele;

Precum lui Lot, cel negrăbit
Mi-a spus că totu-i gata
Și-n Cer Mărețul Dumnezeu
Începe Judecata...

Iar eu, privind la tot ce sunt
Mă prăbușesc cu lacrimi
Pe patul meu, nesimțitor
Și doborât de patimi!

"Ești pregătit, ca să vorbești?
S-adeverești răsplata?"
"Te pocăiește cât la uși
Nu-i gata, judecata"

Și ridicându-mă am vrut
Să-i spun ceva de mine
Dar îngerul... a dispărut
În taină... și suspine.

2
Și-am plâns, ca Petru, cu amar
De promisiuni uitate
Făgăduinți ce s-au născut
Și au pierit, în noapte...

Mă Pocăiesc, precum aș fi
În Ghetsimani, în rugă
Căci sufletu-mi, acolo sus
În Rai vreau să-mi ajungă!

3
Și Trâmbița va răsuna
Văzduhul va fi-n soare
Un diamant scăpărător
Lucind în Sărbătoare!

Căci mii și mii de îngeri mulți
Vor fi cu aripi pline
De suflete arzând de dor
Al Slăvilor Divine!

Și printre ei, și ai mei iubiți
Frați, și cei mult dragi mie
Sărbătorind biruitori
Fumoasa Veșnicie!

Biruințele lui David