Singurătatea
Autor: Constantin Sferciuc
Album: Rodirea 1
Categorie: Slujire
Domnul Dumnezeu, mi-a zis, și mă bucur
Nu este bine ca omul să fie mereu singur
Să fie mereu în căutarea împlinirii și muncit
Am să-i fac un ajutor, pentru el, potrivit.
Singurătatea uneori este așa exterioară
Când doi umflați de mândrie, se certară
Singurătatea prea multă nu este de dorit
Mai ales când ai copii și ești căsătorit.
Mai este singurătatea cea interioară
Când în mulțime singurătatea, te omoară
Umbli în întuneric și nu ai nici o părtășie
Și în mintea ta, este multă vrăjmășie.
Tu te socoti numai tu, singur înțelept,
Și ești cu ceilalți disprețuitor și nedrept
Teme-te de Domnul și abate-te de la rău
Aceasta va aduce sănătate trupului tău.
Doamne îți mulțumim că Tu nu ne lași
Biruiți de singurătate și la vicii părtași
Mulțumim că singuri, Tu nu ne-ai lăsat,
Niciodată. și de necaz ades ne-ai protejat
04.10. 2025
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/310071/singuratatea