Dumnezeu Atotputernic,
Bun, măreț, milos şi blând,
Robul Tău mic şi nevrednic,
Stă 'naintea Ta să-ți ceară
Peste inima-i amară
Să mai torni balsamul sfânt.

Să-mi aduci înviorarea,
Din seninul Tău înalt
Ca să capăt alinarea;
Şi-n oceanul bucuriei,
Al iubirii şi-al frăției,
Pe de-a-ntregul să mă scald.

Mângăierea Ta întrece
Tot necazul dureros,
Iar Cuvântul Tău de Rege,
Toţi dușmanii mi-i înfruntă,
Ca să-mi dai veşmânt de nuntă,
Și sărutul Tău duios.

O, ades în lumea noastră,
Cu păcate şi venin,
Stau cu ochii la fereastră,
Și tânjesc după lumină,
Din lucirea Ta divină,
Ca să uit de-amar şi chin.

Nu-i dușmanu-atât de tare,
Ca să-ntreacă ce mi-ai dat:
Duhul Tău de apărare,
Care-n luptele din lume,
Prin a valurilor spume,
M-a condus și m-a purtat.

Mai pășeşte peste ape,
Ca-n atâtea Galilei,
Să Te simt cum vii aproape,
Şi pe valuri de pierzare
Pui cu Mâna-Ți salvatoare,
Ale Cerului alei.