Isus, Tu vei veni

Isus, Tu vei veni, pe nori de slavă,
Cu glasul Tău ce nu răsună în furtună,
Nici în vuietul apelor adânci,
Nici în vâjâitul vântului ce frânge munții,
Ci în șoapta blândă, auzită de cei smeriți.

Pomii de la marginea drumului Te-au cunoscut,
Păsările cerului Ți-au vestit venirea,
Și florile câmpului s-au plecat,
Căci au văzut slava Celui ce Se apropie.

Tu nu Te-ai arătat în foc mistuitor,
Nici în trăsnetul ce rupe norii,
Ci în liniștea ce tulbură sufletul,
În pașii Celui ce Se pogoară blând,
Asemenea rouei dimineții.

Vai, celui ce are ochi și nu vede,
Și celui ce are urechi și nu aude!
Căci Domnul vine, și piciorul Lui atinge țărâna,
Și munții tremură înaintea Lui,
Și văile Îi pregătesc cărarea.

Glas de trâmbiță va fi în ziua aceea,
Dar până atunci, tăcerea vorbește,
Și semnele sunt date celor curați,
Care veghează în ceasul întunecat.

Isus, Tu vei veni.
Nu ca un rege al războiului,
Ci ca Păstorul cel Bun,
Care-Și strânge oile din pustie,
Și le duce la ape de odihnă.

Versuri: Robert Vincze