Fîntîna e un loc de întîlnire
Al celor osteniți și însetați
O oază și un loc de poposire
Un colț de pace și de liniștire
Pentru săraci cît și pentru bogați

Lîngă izvorul ce aduce viața
Cei osteniți din drumul lor se-opreau
Să-și răcorească sufletul și fața
Și seara și la prînz și dimineața
Unde și pentru-o clipă, de greul lor uitau

Izvorul apei reci și cristaline
Pe mulți i-a adăpat și vindecat
Și la fîntîna lui putea oricine
Necazul și durerea să-și aline
Și să se simtă binecuvîntat

Au fost lîngă fîntîni, chiar întîlniri preasfinte
Cu oameni din scriptură însemnați
Demult în vremi de mai'nainte
Cu legăminte și cu jurăminte
De-aceeași apă rece însetați

Agar lîngă fîntîna din pustie
Gasit-a-mbărbătare și alin
Gasit-a un crîmpei de bucurie
Și-un strop curat de apă vie
Și șoapta Celui veșnic și Divin

Tot la fintînă se-ntîlni Rebeca
Cu slujitorul bun și credincios
Cînd spre-adăpătoare străbătea poteca
Să-și umple vadra cu-apă rece
Către izvorul drag si prețios

Fîntîna a fost locul unde-odată
Femeia din Samaria s-a dus
Și-avuse ziua cea mai minunată
Și unde inima i-a fost înviorată
Căci se-ntîlnise-acolo cu Isus

Hai la fîntîna tămăduitoare
La locul Celui Sfînt care te vede
Să-ți speli poate chiar rana ce te doare
Și poate să primești și vindecare
E simplu pentru Domnul... tu doar crede