Era o vreme, nu demult
Când teama-mi stăpânea fiinţa
Şi orice gând, orice durere
Slăbeau puterea şi credinţa
Căci eram slabă-n deznădejde
Şi sufletu-mi înfrigurat
Căuta un strop de apă vie
Ce-n Tine, Doamne am aflat
Şi, când în noaptea cea adâncă
Te-ai coborât în vis la mine
Şi mi-ai vorbit despre Iubirea
Ce poate lacrimi să aline
Atunci s-a întâmplat minunea
Şi teama ce m-a-nfricoşat
S-a risipit din gândul meu
Şi-o pace sfântă am aflat
Căci al Tău glas duios şi blând
Mi-a spus: , , Copilo, sunt cu tine!
Nu mai privi la valul mare
Eu voi lucra să-ţi fie bine!
Tu doar rămâi pe Stâncă sus
Şi ai credinţă... niciodată
N-am să te las... voi fi cu tine
Ca Prieten bun şi Scut şi Tată!"
Acum mi-e sufletu-mpăcat
Şi teama nu mă stăpâneşte
Căci laud Numele Lui sfânt
Şi spun oricui cât mă iubeşte!

Vulcan-02-11-2025
Mary