Cînd nu mai vezi de multă vreme cerul
Și valuri mult prea mari te-au copleșit
Tu cheamă-n ajutor Corăbierul
Ce poate și-azi mustra valul și norul
Și crede, căci El vine negreșit

Din Cerul preaînalt El ia aminte
Și nu disprețuiește-un duh zdrobit
Ci se apleacă ca un bun Părinte
Și-ascultă dureroasa-ți rugăminte
Și vine la momentul potrivit

El nu-și întoarce fața niciodată
Atunci cînd strigă un nenorocit
Ci ia aminte blînd ca și un Tată
Și își trimite-n grabă-a Sa armată
Căci el e Domnul Cel neprihănit

Aruncă asupra Lui îngrijorarea
Și teama și atîtea gînduri mii
Căci numai El poate să-ți schimbe starea
Și să îți stingă frămîntarea
El știe s-ocrotească-ai Săi copii

Întoarce-te cu fața la perete
Ca și Ezechia cel credincios
Și spunei totul cu regrete
Și cere-i vina să îți ierte
În Numele Cel Sfînt a Lui Hristos

Smerit și dezlegat de toate
Cu dor și drag și-n umilință
Vino la Cel ce totul poate
Care din val te poate scoate
Și vei avea-n El, frate... biruință