Era o zi rece de iarnă
afară și-n sufletul meu
Viața-mi era o povară
drumul ei tot mai greu

Nu aveam pe nimeni
eram atât de-ndurerat
Nici familie, nici prieteni
să-mi șteargă obrazu-nlăcrimat

Eram pe cale să renunț
la tot ce-nseamnă viață
Dar într-o zi, în cale un drumeț
îmi apăru în față:

-Îți știu durerea ce o ai
și lacrima ce-ți curge!
Te știu de când erai
un embrion în pântece!

Am rămas uimit s-aud
ce nimeni încă nu mi-a spus
-Și-atunci l-am întrebat:
Dar, cine ești?
El, mi-a răspuns duios: Eu sunt ISUS!

M-a întrebat de vreau să merg cu El
spunâdu-mi că v-a fi bine
Iar de-o să am încredere în El
va fi ferice de mine!

De-atunci și până azi Isus
îmi fericește viața toată
Ajutor indiferent de vreme
îmi este mamă, îmi este tată.