Când vin furtuni să-mi clatine credința
Ești Stânca mea și Adăpostul meu
Căci unde să alerg să caut salvare
De nu la pieptul Tău de Dumnezeu?
Tu, Doamne îmi dai pace și mi-e bine...
Reverși putere-n trupul obosit
Și torni balsam pe rana sângerândă
Și îmi șoptești din nou că sunt iubit!
Nu-i val să mă doboare vreodată
Căci Doamne Tu-mi ești Stâncă de salvare
Și-oricât de slabă îmi va fi credința
Prin Tine eu primesc înviorare...
Și fiecare zi e-un început
Și fiecare ceas e îndurare
De-aceea iar m-aplec și-Ți mulțumesc
De har divin și binecuvântare!

Herculane-24-09-2025
Mary