Efeseni 1:12

Domnului să Îi slujim,
Lauda Lui s-o înălțăm.
Toată viața cât trăim,
Lui viața să-I jertfim
Să-L slujim cu tot ce-avem.

Să-L ’nălțăm cu conștiința
Pururi ne-ntinată.
Lui încredințăm ființa
Și gândirea, și dorința,
Să le facă fără pată.

El ne-a dat nădejde sfântă,
Bucuria mântuirii.
Peste tot ce ne frământă
Sufletul spre cer s-avântă,
Respingând oferta firii.

Domnului s-aducem slavă
Cu tot ce avem mai bun
Și acasă, și-n dumbravă,
Și când inima-i bolnavă,
Și-n oraș, ca și-n cătun.

Pretutindeni în viață
El ne fie bucuria.
Chiar de-adeseori e ceață,
Duhul Sfânt așa ne-nvață:
Să păstrăm statornicia!

Numele Lui Sfânt și Mare
Să-L ’nălțăm de dimineață.
Totdeauna pe cărare
Și la târg, și-n adunare
Să urmăm a Lui povață.

Prin vorbire orișicând
Să-L cinstim în totul.
Cu sfințire-n orice gând
Îl vom proslăvi vorbind
Și-nălțând pe Domnul.

Slujind celor în nevoie,
Domnului slujim.
Trăind cu sfinții-n frăție,
El ne-aduce bucurie
Când în Domnul ne iubim.

Când slujim în adunare
Cu ce am primit,
Domnu-i înălțat mai tare
Și se zidește fiecare,
Nimeni nu-i rănit.

Domnului să Îi slujim
Cu un timp din timpul nostru,
Pus deoparte să-l jertfim
Printre oameni cât trăim,
Să nu fim dezastru!

Tuturora să slujim,
Luminând în jur.
Pildă bună noi să fim,
Cărări drepte să croim,
Să nu fim doar abur!

Pe cărările credinței
Să umblăm pân’ la sfârșit;
Că virtutea umilinței
E pecetea biruinței
Celui sincer pocăit.
Amin.
(Vineri, 21 iunie 2024)