Aveam un vas de alabastru,
Cu mir ales de nard curat...
Şi în Betania-ntr-o seară,
Isuse Doamne, Ţi l-am dat!

Am spart pe-o lespede de piatră
Comoara sufletului meu,
Şi-am picurat încet parfumul
Pe fruntea Ta de Dumnezeu.

Mi-au spus că poate-ar fi fost bine
Să nu mă fi grăbit aşa...
Dar eu demult doream ca mirul
Să curgă peste haina Ta.

Mi-au spus c-aș fi putut la piaţă
Să-l vând cu preţ avantajos;
Dar eu am vrut mireasma toată
Să fie doar pentru Hristos.

Mi-au spus că mirul foarte bine
L-aş fi putut eu folosi;
Dar eu am vrut să-Ţi scalde faţa
Ca-n ceas de sfinte liturghii.

Isuse drag, primeşte-mi jertfa,
Căci miru-acesta-i viaţa mea!
Şi-aşa cum am turnat eu mirul,
Tu toarnă-n mine Viaţa Ta.