Suntem datori să iubim,
Când lumea pare să se stingă,
Să dăm speranță și să fim,
Lumina ce pe drum ne-a-nvinge.

Suntem datori să ne rugăm,
Să cerem iertare și har,
Să ținem credința-n suflet,
Chiar când drumul pare amar.

Suntem datori să ajutăm,
Pe cel ce nu mai are mâini,
Să fim sprijinul și glasul,
Al celor ce au dor și plâns.

Suntem datori să fim blânzi,
Să iertăm de fiecare dată,
Căci iubirea ne ridică,
Și ne poartă către lumea curată.

Suntem datori să fim recunoscători,
Pentru ziua ce răsare din nou,
Să trăim cu credință, speranță,
Și cu Dumnezeu mereu în noi.

Suntem datori să ascultăm
Șoaptele tăcute ale inimii,
Să găsim în fiecare clipă
Calea spre iubire și smerenie.

Suntem datori să fim răbdători,
Când necazul vine fără veste,
Să ne păstrăm credința vie,
Chiar și-n furtuna ce ne testează.

Suntem datori să dăruim
Bucuria ce ne-a fost oferită,
Să fim mângâiere pentru ceilalți,
O mână caldă, o inimă deschisă.

Suntem datori să ne rugăm,
Nu doar pentru noi, ci și pentru lume,
Să cerem iertare și pace,
Și să fim lumini în întuneric.

Suntem datori să ne amintim
Că fiecare zi e dar divin,
Să pășim cu smerenie și încredere,
Și să credem că iubirea nu piere-n nimic.

Suntem datori să fim lumină
Pentru cei ce pierd calea lor,
Să purtăm în suflet pacea,
Și să răspândim har și fior.

Suntem datori să nu uităm
Că Domnul ne veghează mereu,
Să fim stăruitori în rugăciune,
Și să urmăm drumul drept, curat și greu.

Și astfel, prin fapta bună și gândul sfânt,
Ne împlinim menirea pe pământ,
Suntem datori, da, datori tuturor,
Să fim iubire, credință și dor.

Amin