Dragostea nu-i doar cuvânt,
nici bunătatea un jurământ.
Ele trăiesc în gesturi mici,
păstrate-n suflet, pentru veci.

Cel ce dăruie fără să ceară,
e stea ce arde și nu dispare.
Chiar dacă știe că nu primește,
inima lui tot dăruiește.

Nu pentru slavă sau pământesc dar,
ci pentru că-L urmează pe Cel Adevărat.
Iar faptele lui rămân mărturie
că Dumnezeu locuiește în inimie.

Căci bunătatea nu se stinge,
ea naște zâmbete, ea învinge.
Și chiar când lumea e rece, străină,
un suflet credincios rămâne lumină.

Și-atunci când drumul e greu de purtat,
un gest mic poate schimba un păcat.
Cel ce iubește fără măsură
poartă în piept o comoară pură.

Când tot ce-i în jur se destramă ușor,
bunătatea rămâne un tainic izvor.
Ea curge tăcut, dar dă viață mereu,
e darul Domnului, lumina Lui în Dumnezeu.

Și-n clipa când totul pare pierdut,
cel ce se roagă e cel ce-a știut:
că nu averea sau vorba rămâne,
ci fapta ce-L slăvește pe Dumnezeu în lume.

Amin