Să nu poftești ce nu-ți este al tău,
Nici bogății, nici glorie sau rai,
Căci inima se umple cu harul greu,
Când Domnul ne călăuzește pas cu pas.

Ochii tăi să privească cu curăție,
Să nu râvnești ce altul a primit,
Ci să iubești în blândețe și credință,
Împărăția ce nimeni nu ți-o poate fura.

Să nu poftești casa vecinului,
Nici hainele, nici hrana de pe masă,
Ci privește la darul tău divin,
Și mulțumește pentru fiecare zi frumoasă.

Să nu poftești femeia sau bărbatul altuia,
Nici iubirea ce nu-ți este dată,
Ci păstrează-ți inima curată,
Și Domnul va trimite pacea adevărată.

Să nu poftești bogățiile lumii,
Ce se duc ca valurile mării,
Ci strânge comoara din ceruri,
Unde nu pătrund nici durere, nici nemărginirea zării.

Să nu poftești glorie străină,
Nici aplauze ce trec ca vântul,
Ci caută să faci bine cu smerenie,
Și sufletul tău se va umple de cântul sfânt.

Să nu poftești bogății ce pier,
Nici averi ce umbre lasă-n calea ta,
Ci pune-ți inima în comori cerești,
Și Domnul va fi alături, zi de zi, așa cum va vrea.

Să nu poftești timpul altuia,
Nici ani ce nu-ți sunt dați în dar,
Ci trăiește cu credință și răbdare,
Și vei simți pacea în fiecare ziar.

Să nu poftești, ci să iubești curat,
Să ierți, să ajuți și să luminezi,
Căci cel ce păzește legea Lui,
Va avea odihnă și veșnică bucurie în veci.

Amin