Va fi cândva o dimineaţă
Cu zori de zi fără apus,
Cu slava limpede, măreaţă,
Când va veni la noi Isus...

Va fi atunci o sărbătoare
Aşa cum n-a mai fost nicicând,
Cu bucurii strălucitoare
Şi haruri noi, pe-un nou pământ.

Ne vom uita într-o uimire,
La zidurile de iaspis,
Cetatea lui Iehova-Ire,
Împodobită ca un vis.

Va fi atunci o-mbrăţişare
Cu plâns în hohot fericit,
Şi-n loc de chin şi apăsare,
Va fi un har nemărginit.

Va fi cândva o înviere
Şi-o întâlnire-n Paradis,
Va fi un Cer şi-o mângăiere,
Aşa cum Domnul ne-a promis.

Va fi cândva o adunare
A sfinţilor lângă Păstor;
Şi-I vom aduce închinare,
Mărire-n vecii vecilor.

Atunci slăvitul nostru Rege
Va alunga orice necaz
Şi cu năframa Lui va şterge
Înlăcrimatul nost' obraz.

Nu va mai fi nici tânguire,
Nici boală, moarte, nici păcat...
Şi vom cânta în veci mărire
Aceluia ce ne-a salvat.

Va fi atâta bucurie,
Când pe Isus Îl vom vedea,
Va fi o dulce armonie...
Va fi cândva, va fi cândva...