Când dreptatea e rănită


Simt că tot, îmi pare greu
Dar cu Tine, nu am teamă
Stai cu mine, Domnul meu
A mea inimă, Te cheamă.

În jurul meu când privesc
Și vești rele, ce se aud
Inima mea o mâhnesc,
Dar caut al vieții drum,

Mai decis ca înainte
Sunt, să merg pe calea Ta
Pe cărări drepte și sfinte
Îmi doresc, să pot umbla

Omenirea-i răvășită,
Oamenii-s tot mai speriați
Căci dreptatea e rănită
Cu toți sunt descurajați.

Plini de teamă și durere
Gânditori și întristați
Fără nici o mângâiere
Fără rost și instigați.

Nimeni nu mai înțelege,
Ce se întâmplă, pe pământ
Unde omenirea merge
Care-i, ultimul cuvânt?

Mulțimea e învrăjbită
De cel rău, ce milă n-are
Bezmetică, rătăcită,
Umblă, fără încetare.

Sunt puțini cei ce ascultă
Din Cuvânt, ce se vorbește
Parcă tot mai rău se afundă
Omul, care nu iubește

Cel care milă nu are
Zi de zi, e tot mai rău
N-are pic de îndurare
Pentru cei din jurul său.

Dă-mi putere, Tată sfânt
Să mă duc pe calea Ta,
Fii mereu în al meu gând,
Ca să pot înainta

Înspre Țara minunată,
Înspre viață și iubire
Calea Ta dreaptă-mi arată
Umple-mă, de fericire!

Amin

Câmpia Turzii, 19 septembrie 2025