Să nu fim noi, Isuse,
Ci numai Tu deplin,
În vorbă şi în faptă,
În zâmbet şi-n suspin.

În plâns şi în cântare,
În cuget şi-n simţiri,
Doar Tu să fii, Isuse
Izvor de fericiri.

Să Te-arătăm pe Tine,
În salba de minuni,
Când trecem prin lumină,
Sau trecem prin furtuni.

Nu noi să fim puternici,
În firea de pământ,
Ci Tu să ai puterea
În Faptă şi-n Cuvânt.

Şi nici chiar dreptul nostru
Să nu ni-l arătăm;
Ci izbăvirea-n Tine
Mereu s-o aşteptăm.

Nu noi să fim în faţă,
Nu noi pe locu-ntâi...
Ci numai Tu, Isuse,
În cinste să rămâi.

Să punem firii stavili,
Şi gurii stăvilar,
Când vrea să se arate
Ce poate fără har.

Să n-arătăm că suntem
Mai mari şi mai deştepţi;
Ci să trăim în pace
Așa cum Tu ne-nveți.

Și chiar când lumea-ntreagă
Ne-mproașcă cu noroi,
Să fie al Tău Nume,
Isuse, peste noi!