Inima mi-o vărs în fața Ta,
Cum varsă marea taina-n țărmul său,
Când valul poartă dorul ce nu-i sta —
Așa vin, Doamne, cu-al meu greu.

Nu vin cu vorbe meșteșugite,
Nici cu tăceri de om ascuns,
Ci vin cu lacrimi netălmăcite,
Cu dor de cer, cu vis străpuns.

Tu știi ce-i nevăzut în mine,
Ce nici eu nu pot rosti,
Dar stau în fața Ta, Stăpâne,
Cu toată viața ce-o știi.

În mâna Ta așez durerea,
Și vinovăția ce mă frânge,
Tu poți schimba din răni tăcerea,
Și din pustiu să faci un înger.

Ia-mi frica, Doamne, ia-mi furtuna,
Și fă din ea adiere lină,
Căci vreau să fiu cu Tine întruna,
Cu inima-n lumină plină.

Nu vreau nimic, doar voia Ta,
Și pacea Ta, și chipul Tău.
Inima mi-o vărs în fața Ta —
Rămâi cu mine, Dumnezeu.