"Câtă trudă pământească, alergare şi dureri
Pe tărâmul suferinței, unde locuiam doar ieri...
Astăzi calc pe străzi de aur, loc cu multă strălucire,
Am sfârşit bine-alergarea, sunt în loc de nemurire.

După luptă şi răbdare, pe o glie a suferinței
Într-un cort bătut de vânturi, încercari ale credinţei,
Am sfârşit cu zâmbet drumul, într-un loc de -Mpărăție,
Într-o lume a bucuriei, şi-i astept pe ai mei sa vie.

Dacă ieri cântam şi ochi-n, lacrime umbreau cântarea,
Astăzi cânt de bucurie, îngeri mii trâmbiță zarea
Am ajuns acasă-n slavă, la Acel ce la-m iubit
Care-n jertfă şi-a dat viața, ca să fiu eu mântuit.

Psalmii mei cântați odata, n'doruri si iubiri de El
Sau desăvarşit in glorii, onorează blândul Miel
Şi alăturat de coruri, armonii şi vii cântari,
Din orchestra cea cerească, laude răsună'n zări.

Ah! si câtă strălucire, Soarele imi luminează
Raze vii străpung in zare, şi scăldat ca intr-o oază...
Cerul in lumină vie, şi-n cântări de nedescris
Îi asteaptă ca sa vie, pe acei ce au invins... "

***
Dar se cere o jertfire, jos pe al podului pământ
E nevoie de o luptă, de a fi un suflet sfânt
Ni se cer hainele albe, fără pic de'ntinăciune
Chiar de focul doare, arde, a păcatului tăciune.

Vasul care ajunge-n slavă, e trecut prin jar aprins...
Ploi si vant, ades furtună pieptul de pribeag a-nvins
Dezbrăcat de orce mândrie, de-orce roadă a răutații
De tot ce ne-ar ține firea, să umbreasca drumul vietii.

Vasul care trece pragul, pe un mal de sărbătoare...
A învins jos în pustie, lumea cea nimicitoare
A trecut răbdând ispita, pofta şi orce întinăciune
Şi cântând a trecut malul, pe genunchi în rugăciune.

Pentru a trece porți mărețe, e nevoie de sfințire
Pentru a fi primit in slavă, e nevoie de jertfire
Nu pe flori eroii noştri, au fost strămutați la zări
Ci cararea lor in vale, a fost lacrimi şi-ntristări.

Au marturisit de bine, pe Hristos cel Înviat
Şi au trăit cu dor şi sete, ca să-L vadă pe 'Mparat
Mulți din cei trecuți 'nainte, au trecut ca şi martiri
Iară cerul cu splendoare, i-a primit in fericiri.

Cerul e în sarbatoare, din atâtea locuri vin...
Se întorc acasă fiii, se întorc în cer senin
Dintr-o lume de-ntuneric, vin acasa peregrinii
EL îi strânge în manunchi, în buchete, ca şi crinii.

Pentru-n loc de veselie, pentru nunta cea mareață,
Se întorc acasă fiii, se întoarce a Lui Mireasa.
Mult nu zăbovim aicea, ne-om întoarce in curând
Poate astăzi, poate mâine, vom paşi Cerul Preasfânt.
***

Vino Doamne mai degrabă, ne rapeşte-n nori spre glorii
Noi, Mireasa Ta iubită, vrem ca să răsară zorii
Vrem sa fim luați acasă, sa ne întâlnim cu Tine
Şi cu acei dragi ce au plecat, ieri spre zările senine.