De-atâtea ori ai auzit Cuvântul,
Şi-atâtea predici le-ai sorbit din plin;
Dar n-ai răspuns iubirii fără seamăn,
Şi nici chemării harului divin.

De-atâtea ori ai auzit apelul
Să vii la Crucea Domnului Isus;
Dar n-ai venit, şi-ai amânat întruna,
„Mai este încă timp destul” ai spus.

Un Cer întreg aşteaptă şi priveşte,
Mulţimi de îngeri s-au oprit din zbor;
Atâta strălucire te aşteaptă,
Iar tu rămâi mereu nepăsător?

Din miile de glasuri ce te cheamă,
În lumea de necazuri şi amar,
Nu simţi că Dumnezeu e lângă tine?
N-auzi şoptirea glasului de har?

Îţi spune blând — şi vorba I se frânge...
Că-n mâinile Lui sfinte te-a săpat;
Iar tu nici nu te uiţi la El cum plânge,
Murind în locul tău crucificat...

Vino la Domnul astăzi, cât te cheamă,
Să-ți mântuiască sufletul pustiu;
Nu amâna, căci s-ar putea ca mâine
Să vrei, dar vai, să fie prea târziu...