DIN NOU, ISUSE

Din nou mă plec, Isus, în rugăciune,
Căci despre-a mea durere doar Ție Îți pot spune.
Din nou, cu fața-n lacrimi și inima zdrobită,
Sunt obosit și singur, cu inima mâhnită.

Din nou aduc, Isuse, amărăciunea mea,
Și Ți-o pun la picioare, să faci ce vrei cu ea.
Eu n-o mai pot purta, căci prea greu mă apasă,
Mă ține-n lanț legat, să mai sper nu mă lasă.

Din nou ființa mea e slabă, fără vlagă,
Și nimeni, drag Isus, nu poate s-o-nțeleagă.
Dar vin cu umilință, mă plec la crucea Ta,
Căci al Tău har ceresc mă poate elibera.

Tu ești a mea nădejde, ești liniște-n furtuni,
Prin Tine am văzut de-atâtea ori minuni.
Tu mă ridicai de jos, Tu, al meu Sfânt Soare,
Când nimeni nu știa că am căzut pe cale.

Și am credință, Doamne, că mă asculți mereu,
Tu îmi auzi suspinul și îmi vezi pasul greu.
Chiar dacă uneori glasul nu Ți-l aud,
Știu că ești lângă mine și-n Tine mă ascund.

Chiar dacă este noapte și ceață deseori,
Știu că ești cu mine, chiar de pe cer sunt nori.
Pe brațul Tău găsesc alin, când drumul e spinos;
Cu Tine, cerul e senin, cu Tine totul-i mai frumos.


✒️ Cami Sesărman