Ce vremuri grele trăim azi,
O, Doamne, ştii prea bine!
Credinţa, întăreşte-mi-o,
Să nu mă las de Tine!

Când toate cad în jurul meu,
În lumea de ruine,
Tu să rămâi Nădejdea mea,
Să nu mă las de Tine!

Isuse drag, Izvor bogat
Al Dragostei divine,
Păstrează-mă-n iubirea Ta,
Să nu mă las de Tine.

Căci paşii îmi alunecă
Uşor pe căi străine;
Întinde-Ți mâna de-ajutor,
Să nu mă las de Tine.

Durerea sufletului meu
Nu-i nimeni s-o aline;
Dă-mi mângăierea, Duhule,
Să nu mă las de Tine.

În negura furtunilor
Cu roadele puţine,
Păşesc mai greu, mai obosit,
Dar nu mă las de Tine.

Şi când ajunge-voi la prag
Pe sfintele Coline,
Să ştiu că-n drumul vieţii greu
Nu m-am lăsat de Tine!